Rambling. Hiding and building up walls.

Se spune in general ca lucrurile se intampla la timpul lor sau mereu punem totul pe seama destinului zicand ca "asa a fost sa fie"...oare? Oare destinul e atat de crud ca apoi sa ne faca sa regretam o anumita decizie, o anumita ezitare? Da..poate fi si crud uneori probabil ca sa realizam greselile noastre mai bine..sau "calitatea" deciziilor.

Si cum poti stii care e alegerea corecta? Intuitie? Sau pur si simplu risc?..Si "ce va fi va fi". Cam greu. Nici nu trebuie sa fie usor probabil (rambling...).
Lucrurile..da, sa zicem ca...se intampla la timpul lor. Iar daca nu se intampla poate e mai bine asa (?!) sau poate data viitoare lucrurile se vor intampla cum ai sperat pentru ca de acum(:-@) ai mai multa grija, vei fi cu ochii in patru (degeaba, nu uita, destinul...e crud).

Ok. Si daca o "greseala" te ajuta de fapt sa vezi mai bine lucrurile bune care trebuie sa le faci?
Daca anumite lucruri..dupa o vreme..nu mai conteaza sau pur si simplu e prea tarziu...? Si esti uimit si realizezi ca poate niciodata nu ti-ai dorit acel lucru cu adevarat sau pur si simplu intervine "teoria uitarii motivate".
Ma refer atunci cand te stradui sa uiti acel lucru care iti apare in minte in momentele cele mai nepotrivite si incerci sa-l alungi, sa iti umpli mintea cu orice prostii sau orice care sa te distraga..sperand ca intr-un final va disparea din spatele zidului pe care l-ai creat. Sperand ca intr-un final nu va mai fi acolo, ca vei uita.
Dar daca acel lucru dispare si totusi isi lasa urmele care inevitabil iti readuc inapoi totul...chiar si lucrul de care ai incercat sa fugi...atunci ce e de facut? Cladesti iar ziduri..pana cand? Pana cand realizezi ca esti inconjurat doar de ziduri...si esti blocat. Da..un loc bun in care sa te ascunzi si sa nu te stie nimeni. Si totusi...pana cand? Pana cand vei simti ca te sufoci si ca acel spatiu nu e de ajuns pentru tine. Si de fapt...ti-ai creat mai multe probleme decat aveai la inceput.
Si viata poate fi atat de ironica uneori...e incredibil. Si totusi te poti trezi ca ai ajuns intr-un loc cunoscut de tine...neschimbat, dar in care lucrurile s-au schimbat atat de mult...Atat de mult incat chiar si acel loc atat de cunoscut devine strain si rece. Si nu poti sa nu tresari cand vezi un loc ramas neschimbat si sa nu regreti ca nici macar nu stii cum ai ajuns aici.

Uneori trebuie sa risti. Mai bine tarziu decat...niciodata.