inca zambesc..deci e bine:)

Deja a trecut jumatate de vacanta si nu vreau sa ma gandesc la sfarsitul ei...Si nici nu vreau sa ma intristez pentru ca am auzit:-"... ca daca zambesti traiesti 10 ani mai mult. Si merita incercat adica nu ai nimic de pierdut, dimpotriva:)

Prieten. Prietena. Prietenie.
Sunt cuvinte mari si totusi mai cred ca exista...adica mai sper in ele. E ciudat cum uneori simti ca iti poate fi foarte bine si singur...si continui sa iti spui asta desi tu stii foarte bine ca nu e adevarat..si te doare. Vrei sa faci ceva dar nu stii cum de teama sa n-o dai in bara..din nou. Vrei sa fie totul bine, sa fie ca inainte...dar am simtit pe pielea mea ca..o data ce firul unei prietenii se rupe, dar reusesti intr-un final sa il legi..niciodata nu o sa mai fie la fel..caci nodul va ramane mereu..
Iar bat campii(chiar trebuie sa scap de expresia asta:-L) si stiu ca nu e tot timpul cum am zis si fiecare situatie e diferita. Dar chiar cred in prietenie si e placut sa stii ca atunci cand ceilalti pleaca, exista totusi o persoana care vine.. si iti zambeste bland. Iti spune o vorba buna, un banc sec(efortul conteaza si daca nu are farmec e chiar mai haios decat ai fi crezut), te scoate din casa spre binele tau ca sa nu devii emo, te gadila(chiar functioneaza uneori) sau pur si simplu sta langa tine si nu-ti spune nimic si asteapta..dispus sa te asculte. Da. Cred in toate astea desi par a fi din filme sau dintr-o imaginatie prea dezvoltata sau par a fi doar vorbe in vant. Poate nu am spus(nu cred ca am spus) ca visez mult si cred in unele vise(care sunt mai "realizabile" sau mai "posibile") si sper mult la multe. Poate sunt naiva. Poate sunt de moda veche. Poate am vazut prea multe filme cu "happy end"(imi plac si filmele care ma fac sa plang, nici eu nu inteleg de ce ma mai uit la ele daca in final ma intristez). Poate sunt prea visatoare. Poate. Dar deocamdata vreau sa mai cred in toate astea cat mai pot..Si vreau sa pot sa cred mereu. Si cand o sa am 60 de ani(sper sa ajung, bunica a ajuns si merge inainte, cred ca ar fi fericita sa vada ca am pomenit de ea:-?) vreau sa mai sper. Sa nu ma trezesc cu un loc de munca plicticos, obosita de rutina si de crizele financiare(poate vor trece, mai stii...sau nu) facand totul din obligatie cu scopul de a castiga un ban(suna aiurea dar asa e). De fapt nici nu vreau sa imi imaginez. Nu spun ca toata viata vreau sa fie roz(imi plac de fapt majoritatea culorilor:D) caci daca toti am fi fericiti si perfecti atunci chiar ar fi o lume...fara haz, plicticoasa sau plictisitoare(sau cum se spune, alegeti voi).
Nu stiu ce o sa fie in viitor..unde o sa ajung peste cativa ani pe vremea asta. Nu stiu si poate e mai bine sa nu stiu. Toate la timpul lor. Poate o sa uit de toate astea si o sa mi se para doar niste aiureli(poate deja sunt aiureli sau poate nu reusesc sa exprim cum mi-as dori ceea ce simt in cuvinte..ar fi multe variante).
Ca sa nu mai o mai lungesc:totul va fi bine. Intr-un fel sau altul. Vezi partea plina a paharului. Asa imi spunea mama(inca mai spune) sau eu ii spuneam ei:-? In orice caz..mama ruleaza. Mama e cea mai tare. E de fapt mai mult ca o sora mai mare, desi are momente cand e nervoasa. Si eu o mai dau in bara, recunosc, si am si eu momente de "nervi"..da, adolescenta ar spune unii, chiar si eu. Sau poate asta e doar o scuza folosita pentru a putea fi nervoasa cand vreau. Iar ma abat de la subiect:-L. Revenind. O iubesc pe mama. Gata. (e ciudat cand zic gata). De fapt incercam sa inchei tot subiectul asta si sper sa reusesc(mereu sper cate ceva). Un ultim lucru mai am de spus(cel mai important de fapt), ca mi-a trecut acum prin minte:cred in iubire. Nu neaparat in partea cu "printul pe cal alb". Fara iubire cred ca as fi pierduta(oricine ar fi de fapt) si cred inca in existenta unei persoane. "Acea" persoana. Dar acest subiect merita sa-i acord mult mai multa atentie dar probabil in alta postare, in alta zi.

Aaa, sa nu uit. Imi iubesc sora enorm si ii multumesc(are doar 7 luni) ca reuseste sa-mi readuca zambetul cand sunt trista. De obicei ea rade de mine(mereu rade cand ma vede) si eu rad de rasul ei si atunci ea rade si mai tare si jocul continua.;;)
Multumesc si prietenilor care ma suporta si imi asculta uneori vaicarelile. Si celor care m-au indemnat sa postez in continuare(se stiu ei;;):*) Va iubesc mult>:D<:*(nu vreau sa-i enumar de teama sa nu uit pe cineva dar cum spuneam, se stiu ei mai bine sau se simt).
Da. Acum sunt bine. Inca zambesc..deci e bine:)