si inca mai sper.

Mi-am promis sa nu mai spun tampenii pe blog (cel putin in postarea asta), nu de alta dar mai citesc si altii si nu vreau sa fiu chiar atat de...aiurea.

Desi e devreme, deja ma gandesc la vacanta.
Si la excursia din martie.
Desi e greu, incep sa inteleg mai multe..sa vad totul cu alti ochi.
Desi sunt trista, inca am sperante.
Desi sunt greu de inteles...uneori apare cineva care risca sa ma descifreze.
Si apreciez enorm efortul, poate din cauza ca in felul asta ma pot si eu intelege.
Desi obisnuiesc sa ma complic, am invatat sa fac o pauza si sa mai privesc o data lucrurile.
Chiar daca nu imi reuseste de fiecare data.
Chiar daca gresesc..fiecare greseala ma ajuta sa invat.
"Sa invatam din greseli."...In cazul meu au fost si greseli care le-am repetat, cu sau fara voie.
Poate nu am fost destul de "silitoare" la acest capitol.

Oare cum ar fi daca am putea citi gandurile oamenilor?
Probabil ca ar fi groaznic. Nu, groaznic putin spus. Desi uneori "poate" ar fi de ajutor sau am intelege mai bine persoana respectiva. Deja imi imaginam cum ar fi in fiecare dimineata in autobuz sa aud atatea voci. Nu, e o idee proasta.
Ideea mi-a venit pur si simplu...zilnic observand fel de fel de chipuri, de fiecare data noi.
De fiecare data exprimand ceva nou. Si uneori incerc sa inteleg(dimineata timpul trece greu si mi-am gasit un fel de.."ocupatie"..nu ca imi place sa ma holbez la oameni, doar ma gandesc).
Intr-o zi am vazut un tata privindu-si fiul care desena ceva pe geamul aburit al autobuzului. Pare stupid si nici eu nu stiu de ce mi-a atras atentia. Dar am intrat in joc incercand sa descifrez ce desena. De fapt isi scria cu mare atentie numele. Tatal sau il privea in tacere pana cand fiul si-a intors privirea fericita asteptand o reactie din partea lui. L-a imbratisat bland si l-a pupat pe frunte zambind...Nu a fost nevoie de cuvinte. Au fost de ajuns cateva gesturi, priviri care au insemnat cat alte zeci de cuvinte la un loc. La inceput mi-am zis ca poate parea a "telenovela" dar mi-a placut sa privesc, fiind obisnuita cu fete obosite, ingrijorate, suparate, plictisite...si de data asta a fost altceva.
De aceea inca mai cred. Inca mai sper. Desi lumea pare sa o ia razna...

just like a flightless bird.

I miss you.

Flightless Bird, American Mouth - Iron & Wine

...ganduri...si o zi de sambata.

Ninge iar...tocmai cand incepeam sa sper la mai mult soare.
Dar sunt bine, am incetat cu starile ciudate..deocamdata.
Ieri am invatat ca desi nu ai incredere in unele lucruri sau chiar in tine, poti pierde multe. Dar de data asta am spus: de ce nu? Si a fost mai placut decat m-as fi asteptat. A meritat.
Iasi...
Cel mai mult mi-a placut cum am fost dati jos din tramvai si nu intelegeam cu ce am gresit. O tanti chiar era nervoasa si a bodoganit ceva si intr-un final am inteles ca era doar capatul de linie, nimic altceva(am mers doar o statie). Am aflat ca exista prajitura "Virgulitza" care e delicioasa si inghetata cu "pecan praline"(a fost foarte buna desi nu stiam despre ce era vorba..si aa da. Ideea "excursiei" a fost un concurs de engleza.:P)...A fost o sambata super.

Si acum sunt aici.
Si iar mi-e ciuda pe lipsa de sincronizare si pe tot.
Si nu-mi pasa daca tastez "enter" dupa fiecare fraza.
Si maine nu mai vreau sa ninga, e de ajuns ca e frig.
Si mi-e dor.
Si te vad chiar daca nu te privesc.
Si zilnic ma lovesc de senzatia asta.
Si chiar daca nu se vede sau tac pur si simplu si imi pierd ideile.
Si nu sterg ce am scris mai sus, desi am avut tentatia asta.
Si incep sa pierd sirul gandurilor.
Si nu o sa ma mir daca nu o sa ma inteleg nimic din ce am scris.
...

Mi-am amintit de toamna asta...de fapt o melodie mi-a amintit. De fapt azi m-am impiedicat de ea si am cazut in amintiri...
E tarziu si cred ca starea asta e accentuata de oboseala.
Sau poate nu vreau sa inceapa o noua saptamana. Nu poate, sigur.
Si acum cred ca e timpul sa ma opresc din aiureala.

amestecatura.nimic de inteles aici.

Desi presimt ca va fi o postare destul de plictisitoare..si obisnuita:-?(se poate?)..totusi scriu..ca doar e blogul meu si pot abera cat ma tin degetele:).
Au trecut cu greu zilele astea, dar nici eu nu inteleg de ce. Vremea schimbatoare, starea mea de dispozitie care se schimba de la un moment la altul..iar dau vina pe vreme.:-j
Serios. Gata.
Reiau ideea. Sunt confuza. De ce trebuie sa sterg de atatea ori ceea ce scriu? Doar mi-am dat voie sa aberez. Nu indeajuns.
Hmm.
Week-end-ul a trecut destul de usor, avand in vedere ca am facut fata la toate inimioarele si declaratiile si "casatoriile pentru o zi" care mi-au umplut seara de sambata..si da, erau peste tot. Lume fericita...desi nu inteleg de ce trebuie sa fie "mai" fericiti pe 14 februarie decat in oricare zi a anului.
Am constatat ca exista si persoane care se "tem" de aceasta zi doar din motivul ca "trebuie sa cumpere cadou-doar e ziua indragostitilor". Ok..si atunci de ce ai fata asta luuunga?
Sunt rautacioasa. Chiar mi s-a spus asta azi. Mi-am dat si eu seama. Dar azi nu a fost o zi prea buna. Asa ca scuze tuturor celor pe care i-am stresat azi, dar nu am fost "in my waters" azi.(expresia nu-mi apartine, dar ii multumesc autoarei>:D<, se stie ea care e :P)
Si de ce am ajuns sa vorbesc de ziua de sambata?...
Prezentul. Prezentul e tot ce conteaza...Nu va ganditi la trecut, oameni buni, ca uitati de prezent, iar daca va ganditi la viitor, iar nu-i bine. Prezentul e cel la care trebuie sa ne gandim. Riscati sa ratati sansele vietii (nu e nimic, e doar efectul temei de la romana).

Lasand scoala la o parte (doar pentru cateva ore)...zilele astea au fost..greoaie. Da, cred ca asta e cuvantul potrivit. Si chiar nu vreau sa fiu emo, desi m-am plans putin (sau mai mult) de mine..si de tot. Inca mai sper la o revenire..sau o indreptare in bine. Sau ce-o fi ea. Nu e nevoie sa intelegi, e destul de bine daca reusesc macar eu. Si cum am zis: sper sa imi treaca pasa asta. Nu sunt de obicei..cum am fost azi..si zilele astea. Va trece. Stiu asta pentru ca am trecut si peste altele mai urate. Si va fi bine. Deja e mai bine cu fiecare cuvant aiurit pe care il scriu. Si imi e de ajuns.

Postarea a fost ca o...eliberare sa zicem. Sau pur si simplu cateva cuvinte scrise tarziu. O amestecatura. Exact. Asta e in capul meu la ora asta. Nu trebuie sa intelegi.

...Dar acum esti aici. Si a trecut. Maine va fi soare...cel putin stiu ca va fi pentru mine.

because.

River Flows In You - Yiruma