si inca mai sper.

Mi-am promis sa nu mai spun tampenii pe blog (cel putin in postarea asta), nu de alta dar mai citesc si altii si nu vreau sa fiu chiar atat de...aiurea.

Desi e devreme, deja ma gandesc la vacanta.
Si la excursia din martie.
Desi e greu, incep sa inteleg mai multe..sa vad totul cu alti ochi.
Desi sunt trista, inca am sperante.
Desi sunt greu de inteles...uneori apare cineva care risca sa ma descifreze.
Si apreciez enorm efortul, poate din cauza ca in felul asta ma pot si eu intelege.
Desi obisnuiesc sa ma complic, am invatat sa fac o pauza si sa mai privesc o data lucrurile.
Chiar daca nu imi reuseste de fiecare data.
Chiar daca gresesc..fiecare greseala ma ajuta sa invat.
"Sa invatam din greseli."...In cazul meu au fost si greseli care le-am repetat, cu sau fara voie.
Poate nu am fost destul de "silitoare" la acest capitol.

Oare cum ar fi daca am putea citi gandurile oamenilor?
Probabil ca ar fi groaznic. Nu, groaznic putin spus. Desi uneori "poate" ar fi de ajutor sau am intelege mai bine persoana respectiva. Deja imi imaginam cum ar fi in fiecare dimineata in autobuz sa aud atatea voci. Nu, e o idee proasta.
Ideea mi-a venit pur si simplu...zilnic observand fel de fel de chipuri, de fiecare data noi.
De fiecare data exprimand ceva nou. Si uneori incerc sa inteleg(dimineata timpul trece greu si mi-am gasit un fel de.."ocupatie"..nu ca imi place sa ma holbez la oameni, doar ma gandesc).
Intr-o zi am vazut un tata privindu-si fiul care desena ceva pe geamul aburit al autobuzului. Pare stupid si nici eu nu stiu de ce mi-a atras atentia. Dar am intrat in joc incercand sa descifrez ce desena. De fapt isi scria cu mare atentie numele. Tatal sau il privea in tacere pana cand fiul si-a intors privirea fericita asteptand o reactie din partea lui. L-a imbratisat bland si l-a pupat pe frunte zambind...Nu a fost nevoie de cuvinte. Au fost de ajuns cateva gesturi, priviri care au insemnat cat alte zeci de cuvinte la un loc. La inceput mi-am zis ca poate parea a "telenovela" dar mi-a placut sa privesc, fiind obisnuita cu fete obosite, ingrijorate, suparate, plictisite...si de data asta a fost altceva.
De aceea inca mai cred. Inca mai sper. Desi lumea pare sa o ia razna...