ascultand linistea.ratacire.

Si simt. Acum simt cu adevarat. Atat de puternic...aproape incandescent. Toate simturile parca o iau razna.
Si ma intreb.
Si e liniste. O liniste ce imi striga in urechi...pierd controlul.
Timpul trece. De ce l-am opri? Nu am mai ajunge nicaieri. Si unde trebuie sa ajungi?
Undeva unde simti ca iti e locul.
Undeva unde ai vrea sa fi.
Undeva unde esti dorit.
Undeva unde poate cineva te cauta...cineva care cauta la fel ca tine. Un cineva pentru tine.
Undeva unde poti fi tu fara sa iti pese de nimic.
Exista un asemenea "undeva"?
Si te intrebi si stii ca nu poti afla decat singur raspunsul...dar sa fie oare asa de simplu?
Dar mergi inainte. Nu ai de ales. Acum alergi in nestire si cauti...
Dar cazi. Si simti durerea. Suferi si usor te cuprinde frica. Indoiala. Teama de necunoscut. Teama de propria persoana. Si incepi sa tremuri si nu stii daca ti-e frig sau e doar frica.
Nesiguranta iti slabeste puterile. E intuneric. Te simti singur. Totul e pustiu. Nimic nu mai are sens. Nu mai intelegi nimic. Esti pierdut.
Ratacit in propria fiinta.
Ratacit in propria minte. Si sufletul iti plange. Ochii iti plang. Ochii se inchid si astepti. Si ti-e frig. Te infiori. Asteptarea e lunga. Si totul depinde doar de tine.
Cauti puterea sa te ridici, desi simti ca e imposibil. Dar o faci. Gasesti speranta. Deschizi ochii. Iti amintesti de acel "undeva".
Vrei sa-l gasesti.
Vrei sa ajungi acolo.
Incepi din nou sa speri.
Ceva s-a schimbat.
Poate esti doar tu.
Poate totul s-a schimbat.
Poate totul e la fel. Si vezi lumina. Simti caldura. Soarele...a aparut in sfarsit.
Si o iei de la capat. Un nou inceput.
...si de ce e cerul albastru? De ce plangi cand suferi? De ce nu poti iubi fara sa suferi? Nu...atunci nu ar mai fi iubire. Si fara iubire nu ar mai fi viata.
Si simti ca totul merita. Pentru ca gasesti "undeva"-ul tau. Si unele intrebari nu mai au rost. Pentru ca accepti totul asa cum e.
Pentru ca vei afla tot ceea ce vrei sa stii...intr-o zi.