Amorteala...
Parca tocmai m-am trezit dintr-un somn adanc..sau dimpotriva, incerc sa adorm, dar nu reusesc. Se aduna prea multe lucruri marunte, care se fac auzite la fel ca picaturile unui robinet inchis prost...singurul zgomot intr-o liniste asurzitoare.
Nu vrei sa stii, dar totusi ai vrea sa intelegi, ceva care poate e prea mult, prea greu sa fie inteles...sau poate ar schimba ceva. Schimbare.
...De ce scrie in horoscop ca taurii se tem de schimbari? Ah, da..ca sa-mi amintesc mereu de asta si sa ma gandesc daca e valabil si la mine. Este? Nu am stiut niciodata, dar poate imi voi da seama intr-o zi...
Si vrei sa intelegi, sa fie mai usor, macar putin. Dar parca cu cat incerci sa afli mai mult, cu atat totul se incalceste mai tare si iti faci rau singur...Si incepi sa speri, sa cauti ceva ce simti ca iti lipseste in lucruri marunte, care spre surprinderea ta chiar te ajuta..mai mult decat ai fi sperat vreodata.
Dar iti este 'atat' de ajuns? Nu..de ar fi asa de usor...
Si incerci sa-ti modelezi acel 'ceva' astfel incat sa ia forma unei mici fericiri, fericirea ta. Si totusi...daca totul e de fapt o amagire? Te pacalesti singur incercand sa modelezi ceva ce ar fi trebuit sa existe sau sa apara de la sine..atunci ce e de facut? Te multumesti cu "atat" sau modelezi in continuare si te minti singur? Nu..e vremea sa vezi totul altfel..asa cum e.
Si stiu ca suna a cliseu, dar uneori fericirea e chiar langa tine, dar nu o vezi ca esti prea ocupat sa o cauti in alta parte sau sa "adaptezi" ce ai la ceva asemanator fericirii..Dar ea, de obicei se afla in lucrurile care conteaza cu adevarat..dar cu timpul incepi sa inveti sa deschizi ochii mai bine. Da...timpul. Un alt "ceva" care nu sta in loc, nici macar o clipa, nu asteapta, trece parca nepasator, nemilos peste tot si toate. Si vezi in urma lui cum lasa un val imens ce acopera tot, incet incet incetosand acele lucruri care apasau atat de tare si luand totodata parca si din greutatea lor...
Si asa timpul, crud cum il simt uneori, ma trezeste inca o data la realitate, imi mai da o lectie, ma surprinde din nou..si raman fara cuvinte.
Simt cum inca ma stapaneste amorteala...Incerc sa adorm sau sa ma trezesc?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu