Rambling. Hiding and building up walls.

Se spune in general ca lucrurile se intampla la timpul lor sau mereu punem totul pe seama destinului zicand ca "asa a fost sa fie"...oare? Oare destinul e atat de crud ca apoi sa ne faca sa regretam o anumita decizie, o anumita ezitare? Da..poate fi si crud uneori probabil ca sa realizam greselile noastre mai bine..sau "calitatea" deciziilor.

Si cum poti stii care e alegerea corecta? Intuitie? Sau pur si simplu risc?..Si "ce va fi va fi". Cam greu. Nici nu trebuie sa fie usor probabil (rambling...).
Lucrurile..da, sa zicem ca...se intampla la timpul lor. Iar daca nu se intampla poate e mai bine asa (?!) sau poate data viitoare lucrurile se vor intampla cum ai sperat pentru ca de acum(:-@) ai mai multa grija, vei fi cu ochii in patru (degeaba, nu uita, destinul...e crud).

Ok. Si daca o "greseala" te ajuta de fapt sa vezi mai bine lucrurile bune care trebuie sa le faci?
Daca anumite lucruri..dupa o vreme..nu mai conteaza sau pur si simplu e prea tarziu...? Si esti uimit si realizezi ca poate niciodata nu ti-ai dorit acel lucru cu adevarat sau pur si simplu intervine "teoria uitarii motivate".
Ma refer atunci cand te stradui sa uiti acel lucru care iti apare in minte in momentele cele mai nepotrivite si incerci sa-l alungi, sa iti umpli mintea cu orice prostii sau orice care sa te distraga..sperand ca intr-un final va disparea din spatele zidului pe care l-ai creat. Sperand ca intr-un final nu va mai fi acolo, ca vei uita.
Dar daca acel lucru dispare si totusi isi lasa urmele care inevitabil iti readuc inapoi totul...chiar si lucrul de care ai incercat sa fugi...atunci ce e de facut? Cladesti iar ziduri..pana cand? Pana cand realizezi ca esti inconjurat doar de ziduri...si esti blocat. Da..un loc bun in care sa te ascunzi si sa nu te stie nimeni. Si totusi...pana cand? Pana cand vei simti ca te sufoci si ca acel spatiu nu e de ajuns pentru tine. Si de fapt...ti-ai creat mai multe probleme decat aveai la inceput.
Si viata poate fi atat de ironica uneori...e incredibil. Si totusi te poti trezi ca ai ajuns intr-un loc cunoscut de tine...neschimbat, dar in care lucrurile s-au schimbat atat de mult...Atat de mult incat chiar si acel loc atat de cunoscut devine strain si rece. Si nu poti sa nu tresari cand vezi un loc ramas neschimbat si sa nu regreti ca nici macar nu stii cum ai ajuns aici.

Uneori trebuie sa risti. Mai bine tarziu decat...niciodata.

When autumn leaves start to fall.

Hmm...
Desi e toamna, in sufletul meu e inca vara sau poate asa imi place sa ma simt...inca in vacanta. In acelasi timp simt cum incet, incet trebuie sa revin. Probabil la fel cum am revenit si aici. Nu prea stiu ce s-a intamplat, poate doar m-am lasat dusa de sentimentul "hei, e vacanta..e timp pentru toate."...Dar acum m-a cuprins o liniste interioara si chiar un fel de fericire. Chiar si vara asta a fost pe placul meu, bineinteles altfel decat mi-as fi imaginat si asta totusi intr-un sens bun. Lucrurile nu merg intotdeauna cum m-as astepta, dar cateodata unele intorsaturi imi fac mai mult bine decat as crede. Chiar ma ajuta.
Ieri a fost o zi frumoasa pentru mine, poate si din cauza ca mi-am acordat putin timp pentru gandire sau pur si simplu pentru a ma bucura de unele lucruri pe care le-am neglijat sau le-am uitat de ceva vreme..La astfel de zile am visat mult timp, dar ele vin cand nu te astepti, aceasta fiind de fapt toata frumusetea lor.
De ce ma simt alta si totusi aceeasi? De ce dupa fiecare vara am un sentiment atat de placut si in acelasi timp atat de tulburator ?
Vara...vara a fost exact ceea ce am avut nevoie. M-a ajutat sa ma cunosc mai bine..mi-a dat timp, mi-a dat zilele ei insorite, serile ei clade, vantul ei bland, mirosul ei parfumat de libertate, mi-a dat sansa sa vad marea din nou, sa simt cum aerul sarat imi mangaie pielea si se alinta prin parul meu, sa pierd printre valuri toate grijile...mi-a dat forte noi. M-a lasat sa fiu fericita. M-a lasat sa fiu eu. De aceea inca mai pastrez vara in suflet, desi toamna imi trezeste melancolia...Privind cateva frunze colorate ce contrastau cu verdele inca proaspat al ierbii m-a cuprins acest sentiment, reusind apoi sa imi trezeasca amintiri mai vechi sau chiar recente.
De cate ori mi-am dorit sa opresc timpul, sa pot sa ma bucur mai mult de o clipa de fericire, o clipa de liniste interioara, o clipa in care imi simteam sufletul zambind...sau macar sa o pot pastra undeva si apoi, cand as simti nevoia sa o pot trai din nou...Stiu, ar fi o fuga de realitate, dar uneori ar fi mai usor. Dar asta oricum nu se poate intampla..si pot doar sa ma bucur de fiecare clipa, oricum ar fi ea. Fara tristete poate nu am fi pretuit atat de mult fericirea, nu am fi simtit-o la fel de bine.
Si acum...simt cum trec ultimele zile de vacanta si cum se apropie "celelalte" zile, incarcate de responsabilitati, de realitate. Zile de care am totusi nevoie, recunosc (piticii mei se cotrazic acum).
A mai trecut o vara pe care o voi pastra acolo, undeva, pentru mine.
Dar hei...a venit toamna.

NAT KING COLE - AUTUMN LEAVES
Asculta mai multe audio Muzica

Boats and Birds. Something special.

...just leave me your stardust to remember you by...

Things have changed

Cel putin asa se spune acum, auzi mereu "schimbare" sau "oamenii se mai schimba".
Dar de fapt e un fel de maturizare, un progres, o evolutie, mai mult sau mai putin buna, depinde de fiecare.
O maturizare in care principiile si modul de a vedea lucrurile raman aceleasi doar ca le "convertesti" si pe ele.
Si mai poate fi si un alt tip de maturizare. In care devii altcineva dintr-un anume motiv. Esti altfel si principiile tale sunt altele.
Si te uiti in urma si nu poti sa crezi ca acel cineva erai odata tu.
De aceea nu ma pot adapta usor schimbarilor drastice. De fapt ele nu imi plac deloc. Nici ele nu cred ca ma plac pe mine. Prefer primul tip de "schimbare".
Doar ideea de necunoscut, de acel nou care ia locul unui lucru pe care il stiai foarte bine, iti era familiar...ma sperie, imi da nesiguranta. Acel lucru familiar devine necunoscut, strain, rece, indepartat.
Si apoi te intrebi cum se poate, daca e posibil sa se produca o asemenea "schimbare". Si cand se intampla te intrebi daca intradevar cunosteai atat de bine pe cat credeai...si poti ramane fara raspuns. Pentru ca nu a mai ramas nimic, acum totul e altfel.
In felul acesta poti pierde si increderea, nu poti stii de cate ori ti se poate intampla, sa dispara ceea ce iti era cunoscut. Nu iti ramane decat sa "risti" in continuare si sa speri ca va fi mai bine. Daca ai sti mereu ce trebuie sa faci si ai fi mereu sigur ca alegerea facuta e cea potrivita...atunci unde ar mai fi "surprizele"? Nu ai mai avea ocazia sa gresesti si sa inveti, sa progresezi. Totul ar decurge in mod previzibil...nimic nu ar mai avea sens sau farmec. Ar fi chiar plictisitor, monoton.
Depinde de fiecare ce tip de "schimbare" alege. Da...oamenii se pot schimba.

P.S: A venit vara. Zambesc.

Last Time

Am fost curioasa si vroiam sa vad cum "functioneaza" leapsa si mai ales ce va iesi...Am luat leapsa de la Nadu. Sa vedem:

Rules:
1. Put your music player on shuffle (ALL MUSIC)
2. For each question, press the next button to get your answer
3. You must write an answer for each one no matter how correct or silly it may sound!

IF SOMEONE SAYS “IS THIS OK?”…
Bere Gratis - Eu nu am sa te las [?]

WHAT WOULD BEST DESCRIBE YOUR PERSONALITY?
Yiruma - River flows in you [asta chiar e dragut...]

WHAT DO YOU LIKE IN A GUY/GIRL?
Linkin Park - Numb [de unde a aparut si linkin park ?!]

WHAT IS YOUR MOTTO?
Vama Veche - Fericire [la fix!]

WHAT DO YOUR FRIENDS THINK OF YOU?
Ashlee Simpson - Autobiography [asta e de bine?sau versurile conteaza?]

WHAT DO YOU VERY OFTEN THINK ABOUT?
Secondhand Serenade - A twist in my story [merge.]

WHAT DO YOU THINK OF YOUR BEST FRIEND?
Bere Gratis - Ce n-a vazut Parisul [chiar asa :>]

WHAT DO YOU THINK OF THE PERSON YOU LIKE?
Secondhand Serenade - The last song ever [si asta ce vrea sa insemne?/:)]

WHAT IS YOUR LIFE STORY?
Secondhand Serenade - I hate this song [hahaha, asta e tare.]

WHAT DO YOU THINK WHEN YOU SEE THE PERSON YOU LIKE?
The Rasmus - Living in a world without you [haha, dar chiar imi place cantecul.merge...sa zicem.]

WHAT DO YOUR PARENTS THINK OF YOU?
Dido - White flag [la asta nu ma asteptam. :))]

WHAT WILL THEY PLAY AT YOUR FUNERAL?
Deepcentral - Cry it away [e interesant ca melodia nu e lenta, e chiar antrenanta:))dar versurile se potrivesc. ]

WHAT IS YOUR BIGGEST SECRET?
Ashlee Simpson - L.O.V.E. [:-"]

WHAT DO YOU THINK OF YOUR FRIENDS?
David Gray - This year's love [aww...chiar e sweet.]

WHAT’S THE WORST THING THAT COULD HAPPEN?
Simple Plan - Your love is a lie [da, cred ca asta e.]

HOW WILL YOU DIE?
Avril Lavigne - I will be [si chiar imi place melodia, e linistitoare...]

WHAT IS THE ONE THING YOU REGRET?
Madonna - Miles away [:|...ce le stie....]

WHAT MAKES YOU LAUGH?
Natalie Merchant - My skin [melodia ma intristeaza, dar acum chiar rad in hohote ! :))]

WHAT MAKES YOU CRY?
Vama Veche - Zmeul [omg!!]

WILL YOU EVER GET MARRIED?
Vama Veche - Cantec prost [haidee mai:-w...nici chiar asa.]

DOES ANYONE LIKE YOU?
Avril Lavigne - Complicated [ stiam eu[-( ]

IF YOU COULD GO BACK IN TIME, WHAT WOULD YOU CHANGE?
Secondhand Serenade - Broken [cam asa e..da, am toate melodiile lui (e un el).]

WHAT HURTS RIGHT NOW?
Keril - Se thelo [melodia asta e cam hot pentru ceva dureros. :-w]

WHAT WILL YOU TITLE THIS AS?
Secondhand Serenade - Last time [ok, fie cum vrei tu...]

Asta merge la oricine vrea din blogroll sau la cine mai vrea.

untitled.

If I lay here, if I just lay here, would you lie with me and just forget the world?

Chasing Cars - Snow Patrol

zi de mai.ganduri.

Si chiar a trecut ceva vreme de cand nu am mai dat pe aici si cred ca acum a venit timpul.
Am realizat:
~ca nu poti fugi de ceea ce trebuie sa ti se intample (probabil e ceva firesc, dar in ultima vreme am inteles mai bine);
~ca imi place ploaia, desi inainte era exact pe dos; chiar e haios sa vezi persoane indiferent de varsta care alearga pentru a se adaposti (sau poate eu eram aia ciudata care se plimba linistita prin ploaie);
~cat de dragute pot fi florile micute de apartament si cat de placut este sa le vad inflorind (am primit o begonie si e ceva nou pentru mine);
~ca parul incepe sa se deschida la culoare din cauza soarelui(da, un detaliu important, nu-i asa?/:) )
~cat de putin poate sa-mi placa o materie doar din cauza unui profesor;
~ca dorinta de a merge la mare creste pe zi ce trece, deci sper sa am sanse sa merg;
~ca trebuie sa intru mai des pe aici, chiar daca nu am mereu logica in ceea ce scriu;
~ca primul an de liceu deja s-a dus si nici nu stiu ce, cum si cand;
~ca iubesc Vama Veche pentru ca ma poate calma oricat de vechi ar fi melodiile lor;
~ca unele cuvinte pot sa doara mai tare decat daca ai fi fost lovit din plin de un tren, masina sau orice altceva;
~ca poti pierde mult daca nu ai curajul sa vorbesti la momentul potrivit, dar ca si cuvintele odata spuse nu mai pot fi luate inapoi...

...Si timpul trece, toate trec...Sunt momente in care as vrea sa fie totul altfel. Sa nu mai existe rau, complicatii, certuri sau orice lucru care ar putea sa inlature orice urma de fericire, orice zambet.
Poate daca nu ar fi raul nu am putea realiza cat de frumos si puternic poate fi binele, cat de placut este atunci cand stii ca binele invinge orice, exact ca in povesti.
Dar raul exista, la fel si suferinta, tristetea. Sunt legate intr-un fel intre ele si uneori pot fi "la pachet". Si doare...si speri sa treaca, sa nu-ti mai fie dor, sa uiti, sa mergi mai departe.
De ar fi asa simplu...Atunci cand iti doresti sa poti sterge orice lucru trist, neplacut care ti-a provocat suferinta. Sau cand simti lipsa cuiva sa poti ignora sentimentul.
Dar asa ceva nu exista. Si poate totul este asa dintr-un motiv anume.
Cand esti fericit simti ca lumea e a ta si nimic nu e imposibil. Ai incredere, esti optimist, vezi totul altfel.
Dar cand suferi...lucrurile se schimba. Totul se poate intuneca, apar norii care prevestesc furtuna din sufletul tau si poate deveni si mai confuz.
Dar acea furtuna poate uneori sa te trezeasca. Poti deschide ochii mai bine...poti sa descoperi ce simti cu adevarat. Gasesti raspunsuri...dar...apar noi intrebari...

The Scientist - Coldplay

Confessions.

Pur si simplu e una din acele zile in care imi amintesc fel de fel de lucruri.
Una din acele zile in care incerc sa inteleg.
Una din acele zile in care ascult o melodie la nesfarsit.
O melodie ca asta.

/">

Confessions (Parov Stelar Remix) - Kid Loco

"in asteptarea timpului".

Ma contrazic mereu, dar acum ma simt mai aproape de adevar.

Si oare timpul chiar le rezolva pe toate?
Sau e doar un pretext pentru a putea lasa lucrurile asa cum sunt? Si o data cu trecerea timpului totul ramane doar o amintire urata si durerea se diminueaza pana dispare...dar amintirea ramane.

Oare timpul chiar poate avea o rezolvare pentru orice?
Poate ca da.
Poate ca prin rabdare, intr-un final totul se va lumina.
Poate ca eu sunt cea care complica lucrurile..sau le vad complicate, cand de fapt sunt destul de simple. Si nici asta nu poate fi o regula...uneori trebuie sa ne lovim de lucruri complicate.
Daca ar fi atat de simplu..ce rost ar mai avea tot? De aceea am incredere in timp...

...desi uneori ma ia prin surprindere.
Uneori ma sperie.
Uneori pare sa intarzie.
Alteori, dimpotriva, pare sa o ia razna.
Uneori ma face sa ma simt slaba, fara nicio putere.
Uneori ma intriga.
Uneori ma invata.
Uneori ma amageste.
Dar stiu ca va veni si acea zi in care sa nu mai vorbesc despre "timp" si sa fie bine..sa ma simt cu adevarat bine si sa-l las in voie si sa nu ma mai agat mereu de el. Timpul nu e vinovat de nimic. El doar isi face treaba linistit. Si totul e de fapt asa cum trebuie sa fie, chiar daca uneori nu e asa cum mi-as dori. Asta nu are legatura cu el, ci cu mine. Si am aflat recent o chestie destul de interesanta:ca nimeni nu face greseli, ci doar traim experiente din care invatam mai mult sau mai putin. Intr-un fel sau altul totul depinde de noi. Si ca mergand intr-un loc iubit candva, un loc ce a ramas neschimbat, poti sa-ti dai seama cat de mult te-ai schimbat tu...

...Si va veni acea zi in care sa ma simt mai puternica, in care sa nu ma mai gandesc la nimic..decat la prezent. Un prezent mult asteptat...Un prezent din viitor.
...Si vara. Sa vina si vara. Sa simt vara cu adevarat. Da, chestia asta am spus-o de multe ori dar nu-mi mai pasa. Vreau sa ma imbat cu parfumul ei si sa simt adierea unei seri calde de vara. Si imi e de-ajuns.
Acum e doar asteptare. Nimic altceva.

Si acum o melodie veche ce am auzit-o in autobuz. Pur si simplu o ador si nu mi-o pot scoate din minte. Enjoy.:)

Bere Gratis - Ce n-a vazut Parisul.mp3 - Bere Gratis

Scrisoare catre liceeni.

Sunt fara cuvinte. Ascultati pana la capat...merita. Tudor Chirila. Vama Veche.

ascultand linistea.ratacire.

Si simt. Acum simt cu adevarat. Atat de puternic...aproape incandescent. Toate simturile parca o iau razna.
Si ma intreb.
Si e liniste. O liniste ce imi striga in urechi...pierd controlul.
Timpul trece. De ce l-am opri? Nu am mai ajunge nicaieri. Si unde trebuie sa ajungi?
Undeva unde simti ca iti e locul.
Undeva unde ai vrea sa fi.
Undeva unde esti dorit.
Undeva unde poate cineva te cauta...cineva care cauta la fel ca tine. Un cineva pentru tine.
Undeva unde poti fi tu fara sa iti pese de nimic.
Exista un asemenea "undeva"?
Si te intrebi si stii ca nu poti afla decat singur raspunsul...dar sa fie oare asa de simplu?
Dar mergi inainte. Nu ai de ales. Acum alergi in nestire si cauti...
Dar cazi. Si simti durerea. Suferi si usor te cuprinde frica. Indoiala. Teama de necunoscut. Teama de propria persoana. Si incepi sa tremuri si nu stii daca ti-e frig sau e doar frica.
Nesiguranta iti slabeste puterile. E intuneric. Te simti singur. Totul e pustiu. Nimic nu mai are sens. Nu mai intelegi nimic. Esti pierdut.
Ratacit in propria fiinta.
Ratacit in propria minte. Si sufletul iti plange. Ochii iti plang. Ochii se inchid si astepti. Si ti-e frig. Te infiori. Asteptarea e lunga. Si totul depinde doar de tine.
Cauti puterea sa te ridici, desi simti ca e imposibil. Dar o faci. Gasesti speranta. Deschizi ochii. Iti amintesti de acel "undeva".
Vrei sa-l gasesti.
Vrei sa ajungi acolo.
Incepi din nou sa speri.
Ceva s-a schimbat.
Poate esti doar tu.
Poate totul s-a schimbat.
Poate totul e la fel. Si vezi lumina. Simti caldura. Soarele...a aparut in sfarsit.
Si o iei de la capat. Un nou inceput.
...si de ce e cerul albastru? De ce plangi cand suferi? De ce nu poti iubi fara sa suferi? Nu...atunci nu ar mai fi iubire. Si fara iubire nu ar mai fi viata.
Si simti ca totul merita. Pentru ca gasesti "undeva"-ul tau. Si unele intrebari nu mai au rost. Pentru ca accepti totul asa cum e.
Pentru ca vei afla tot ceea ce vrei sa stii...intr-o zi.

fericire, soare, primavara si ghiocei.

Si lucrurile par sa revina la normal...

~e soare in sfarsit si pot sa simt adierea vantului fara sa-mi fie frig.
~incep sa vad totul altfel, doar pentru ca acum totul pare altfel...si e placut.
~uitasem cat de frumos miros ghioceii, dar azi mi-am amintit.
~azi chiar a fost o zi frumoasa.
~telepatie sau poate doar imaginatia mea, dar ceva a fost:">:X.
~profa de istorie a fost mai "blanda" azi cu noi.
~nu mai sunt baaaalti.
~sa zambesti e bine..dar e atat de placut sa te surprinzi zambind;e acolo, pe fata ta si nu stii de unde a aparut..si nici nu mai conteaza..caci esti fericit. si asta da, conteaza.
~am revenit la "eu"-ul meu si ma simt bine asa cum sunt.
~sper doar sa fie la fel de frumos urmatoarele zile. saptamani. poate si luni. pana ma satur de soaree.
~si cu ochii mici, ieri, priveam cerul care era mai senin decat de obicei, pana cand mi-am dat seama...da, chiar e primavara.

si inca mai sper.

Mi-am promis sa nu mai spun tampenii pe blog (cel putin in postarea asta), nu de alta dar mai citesc si altii si nu vreau sa fiu chiar atat de...aiurea.

Desi e devreme, deja ma gandesc la vacanta.
Si la excursia din martie.
Desi e greu, incep sa inteleg mai multe..sa vad totul cu alti ochi.
Desi sunt trista, inca am sperante.
Desi sunt greu de inteles...uneori apare cineva care risca sa ma descifreze.
Si apreciez enorm efortul, poate din cauza ca in felul asta ma pot si eu intelege.
Desi obisnuiesc sa ma complic, am invatat sa fac o pauza si sa mai privesc o data lucrurile.
Chiar daca nu imi reuseste de fiecare data.
Chiar daca gresesc..fiecare greseala ma ajuta sa invat.
"Sa invatam din greseli."...In cazul meu au fost si greseli care le-am repetat, cu sau fara voie.
Poate nu am fost destul de "silitoare" la acest capitol.

Oare cum ar fi daca am putea citi gandurile oamenilor?
Probabil ca ar fi groaznic. Nu, groaznic putin spus. Desi uneori "poate" ar fi de ajutor sau am intelege mai bine persoana respectiva. Deja imi imaginam cum ar fi in fiecare dimineata in autobuz sa aud atatea voci. Nu, e o idee proasta.
Ideea mi-a venit pur si simplu...zilnic observand fel de fel de chipuri, de fiecare data noi.
De fiecare data exprimand ceva nou. Si uneori incerc sa inteleg(dimineata timpul trece greu si mi-am gasit un fel de.."ocupatie"..nu ca imi place sa ma holbez la oameni, doar ma gandesc).
Intr-o zi am vazut un tata privindu-si fiul care desena ceva pe geamul aburit al autobuzului. Pare stupid si nici eu nu stiu de ce mi-a atras atentia. Dar am intrat in joc incercand sa descifrez ce desena. De fapt isi scria cu mare atentie numele. Tatal sau il privea in tacere pana cand fiul si-a intors privirea fericita asteptand o reactie din partea lui. L-a imbratisat bland si l-a pupat pe frunte zambind...Nu a fost nevoie de cuvinte. Au fost de ajuns cateva gesturi, priviri care au insemnat cat alte zeci de cuvinte la un loc. La inceput mi-am zis ca poate parea a "telenovela" dar mi-a placut sa privesc, fiind obisnuita cu fete obosite, ingrijorate, suparate, plictisite...si de data asta a fost altceva.
De aceea inca mai cred. Inca mai sper. Desi lumea pare sa o ia razna...

just like a flightless bird.

I miss you.

Flightless Bird, American Mouth - Iron & Wine

...ganduri...si o zi de sambata.

Ninge iar...tocmai cand incepeam sa sper la mai mult soare.
Dar sunt bine, am incetat cu starile ciudate..deocamdata.
Ieri am invatat ca desi nu ai incredere in unele lucruri sau chiar in tine, poti pierde multe. Dar de data asta am spus: de ce nu? Si a fost mai placut decat m-as fi asteptat. A meritat.
Iasi...
Cel mai mult mi-a placut cum am fost dati jos din tramvai si nu intelegeam cu ce am gresit. O tanti chiar era nervoasa si a bodoganit ceva si intr-un final am inteles ca era doar capatul de linie, nimic altceva(am mers doar o statie). Am aflat ca exista prajitura "Virgulitza" care e delicioasa si inghetata cu "pecan praline"(a fost foarte buna desi nu stiam despre ce era vorba..si aa da. Ideea "excursiei" a fost un concurs de engleza.:P)...A fost o sambata super.

Si acum sunt aici.
Si iar mi-e ciuda pe lipsa de sincronizare si pe tot.
Si nu-mi pasa daca tastez "enter" dupa fiecare fraza.
Si maine nu mai vreau sa ninga, e de ajuns ca e frig.
Si mi-e dor.
Si te vad chiar daca nu te privesc.
Si zilnic ma lovesc de senzatia asta.
Si chiar daca nu se vede sau tac pur si simplu si imi pierd ideile.
Si nu sterg ce am scris mai sus, desi am avut tentatia asta.
Si incep sa pierd sirul gandurilor.
Si nu o sa ma mir daca nu o sa ma inteleg nimic din ce am scris.
...

Mi-am amintit de toamna asta...de fapt o melodie mi-a amintit. De fapt azi m-am impiedicat de ea si am cazut in amintiri...
E tarziu si cred ca starea asta e accentuata de oboseala.
Sau poate nu vreau sa inceapa o noua saptamana. Nu poate, sigur.
Si acum cred ca e timpul sa ma opresc din aiureala.

amestecatura.nimic de inteles aici.

Desi presimt ca va fi o postare destul de plictisitoare..si obisnuita:-?(se poate?)..totusi scriu..ca doar e blogul meu si pot abera cat ma tin degetele:).
Au trecut cu greu zilele astea, dar nici eu nu inteleg de ce. Vremea schimbatoare, starea mea de dispozitie care se schimba de la un moment la altul..iar dau vina pe vreme.:-j
Serios. Gata.
Reiau ideea. Sunt confuza. De ce trebuie sa sterg de atatea ori ceea ce scriu? Doar mi-am dat voie sa aberez. Nu indeajuns.
Hmm.
Week-end-ul a trecut destul de usor, avand in vedere ca am facut fata la toate inimioarele si declaratiile si "casatoriile pentru o zi" care mi-au umplut seara de sambata..si da, erau peste tot. Lume fericita...desi nu inteleg de ce trebuie sa fie "mai" fericiti pe 14 februarie decat in oricare zi a anului.
Am constatat ca exista si persoane care se "tem" de aceasta zi doar din motivul ca "trebuie sa cumpere cadou-doar e ziua indragostitilor". Ok..si atunci de ce ai fata asta luuunga?
Sunt rautacioasa. Chiar mi s-a spus asta azi. Mi-am dat si eu seama. Dar azi nu a fost o zi prea buna. Asa ca scuze tuturor celor pe care i-am stresat azi, dar nu am fost "in my waters" azi.(expresia nu-mi apartine, dar ii multumesc autoarei>:D<, se stie ea care e :P)
Si de ce am ajuns sa vorbesc de ziua de sambata?...
Prezentul. Prezentul e tot ce conteaza...Nu va ganditi la trecut, oameni buni, ca uitati de prezent, iar daca va ganditi la viitor, iar nu-i bine. Prezentul e cel la care trebuie sa ne gandim. Riscati sa ratati sansele vietii (nu e nimic, e doar efectul temei de la romana).

Lasand scoala la o parte (doar pentru cateva ore)...zilele astea au fost..greoaie. Da, cred ca asta e cuvantul potrivit. Si chiar nu vreau sa fiu emo, desi m-am plans putin (sau mai mult) de mine..si de tot. Inca mai sper la o revenire..sau o indreptare in bine. Sau ce-o fi ea. Nu e nevoie sa intelegi, e destul de bine daca reusesc macar eu. Si cum am zis: sper sa imi treaca pasa asta. Nu sunt de obicei..cum am fost azi..si zilele astea. Va trece. Stiu asta pentru ca am trecut si peste altele mai urate. Si va fi bine. Deja e mai bine cu fiecare cuvant aiurit pe care il scriu. Si imi e de ajuns.

Postarea a fost ca o...eliberare sa zicem. Sau pur si simplu cateva cuvinte scrise tarziu. O amestecatura. Exact. Asta e in capul meu la ora asta. Nu trebuie sa intelegi.

...Dar acum esti aici. Si a trecut. Maine va fi soare...cel putin stiu ca va fi pentru mine.

because.

River Flows In You - Yiruma

with no chef.

Nu as fi crezut ca ultimele zile de scoala vor fi asa monotone. Poate e doar vremea. Poate suntem noi si dam vina pe vreme. Cert este ca am fost si suntem afectati(o parte din 9 E). Balti. Multe balti si vreme deprimanta.

Ce am observat/invatat in ultimele zile:

~ca a venit vacanta si stiu ca o sa treaca enervant de repede si ca am destul de lucru(school:-L);
~ca uneori daca taci, tacerea poate fi un raspuns dar nu se potriveste intotdeauna cu ceea ce simti cu adevarat si poate fi interpretat total gresit;
~ca trebuie sa am grija mai multa la proiectele in word (poveste lunga);
~ca inca nu am scapat de "boala 59/fix" , e ca o "setare" ce nu pot sa o modific si e frustrant;
~ca oricat incerci sa te ascunzi, sa nu te vada nimeni parca atragi si mai mult atentia(chiar e ciudat/aiurea);
~ca daca spui lucruri fara sens pana la urma iti dai seama ca totusi au un sens, doar ca nu toti isi pot da seama de asta;
~ca te simti si mai rau cand cineva incearca sa-ti ridice moralul (depinde si de situatie, tratamentul lui adi a functionat totusi);
~ca nu tot ce zboara se si mananca(nu era la propriu, stati linistiti);
~ca intr-o clipa poti sa fii in culmea fericirii si tot la fel de repede poti sa cazi de pe acea culme si sa-ti dai seama ca totul a fost o iluzie sau pur si simplu nu era ceea ce parea.."iluzia culmii";
~ca poti sa privesti si totusi sa nu vezi, la fel cum poti sa asculti dar sa nu auzi;
~ca timpul totusi vindeca ranile, dar urmele tot raman;
~ca nu poti iubi cand nu speri macar inconstient sa fii iubit;
~ca daca vrei sa faci ceva cu adevarat bine chiar trebuie sa ai vointa, altfel nu tine;
~ca imi plac si melodiile fara versuri(Yiruma, Debussy);
~ca daca te simti rau (nu neaparat bolnav) chiar arati rau si atunci cand realizezi asta devine si mai rau;
~ca daca ti se intampla un anumit lucru (bun sau rau) de 2 ori, sigur ti se intampla si a 3-a oara(asta chiar e ciudat);
~ca ma pot simti singura intr-o multime de oameni;
~ca indiferenta doare cel mai tare..al naibii de tare.

Love will find a way. Indifference will find an excuse. Love cannot endure indifference. It needs to be wanted. Like a lamp, it needs to be fed out of the oil of another's heart, or it flame burns low.(am in minte melodia=> sia - breathe me)

Si asa ar fi multe lucruri..de care ma lovesc zi de zi si incerc totusi sa invat ceva. Incerc. Lucrurile nu-mi ies intotdeauna cum mi-as dori. Si de multe ori nici eu nu ma inteleg si apoi imi dau seama ca e prea mult daca cer si altora acest lucru. Si apoi vine partea "emo". Din fericire inca realizez cat de nepretuita e viata, deci nu sunt "copil emoid". E doar o stare care va trece...sper.
Cum mi-a spus cineva in seara asta:pana la urma va rasari soarele si pe strada mea...(chiar si la propriu).

Breathe Me - SIA

...and back to school :)

A trecut ceva vreme (nici chiar asa mult) de cand nu am mai scris si ma gandeam ca poate as putea totusi sa mai scriu cate ceva.:)
Din nou la scoala. Din nou colegi si clipe impreuna. In prima zi de dupa vacanta am avut un sentiment ciudat dar si placut in acelasi timp. Eu care credeam ca nu vreau sa vin la scoala si sa inceapa iar teste, teze, note...am vazut totul cu alti ochi. Toti sau cel putin majoritatea erau fericiti. Revederea. Eu cel putin am simtit ca, chiar mi-a fost dor. Si priveam in jur si vedeam zambete si fete fericite. Poate au fost doar "formalitati"(eu cred ca nu) si chiar era un sentiment placut care sper sa existe mereu.(da, da, gata cu chestiile siropoase:-")

Timpul trece..prea repede ca sa pot sa imi dau seama ce se intampla. A trecut un semestru. In curand nu o sa mai am 15 ani(asta mi-a venit in minte, nu intrebati de ce). Sunt momente in care simt ca as vrea sa incetinesc totul..momentele in care simt ca..raman in urma. Si ca uneori ma complic cu lucruri foarte simple si pierd din vedere esentialul..dar care e esentialul? Poate e ceva normal..poate asa ar trebui simtita viata(da..filosofie de 15 ani..foarte..filosofic). Sau poate sunt doar "sentimente de adolescent" cum mai spune mama.(eu de obicei foloseam scuza asta ca sa scap in anumite situatii:D) Dar toti simtim si gandim diferit si asta ne face sa fim unici. Desi uneori am senzatia ca am dat-o in bara(cand am senzatia asta de obicei asa e) sau totul e in mintea mea si iar ma complic..cum spuneam. Uneori ma cred "ciudata" deci nu ar trebui sa ma mire daca spun ceva ciudat sau aiurea..la un moment dat toti patim asta(sper:D) si trece(cel putin la mine). Si da. Ar trebui sa o las mai moale cu parantezele. Si sa mai las piticii sa se odihneasca..pentru ziua de maine(istorieee).

Schimband putin subiectul...:) Vineri e excursia. Busteni. 3 zile in care o sa dardaim. Macar vom dardai impreuna. Si cel mai important:o sa ne simtim bineee!! Si o sa bem vin fiert (parca asa am auzit:-") si o sa facem cearcane (stim, stim) si o sa ne rupem picioarele pe partie si o sa mergem urmatoarele zile ca niste mosnegi(mai ceva ca la probele de la sport;;)).
Dar o sa-mi placa. Si inca cum...8->...