duminică, 5 aprilie 2009

Confessions.

Pur si simplu e una din acele zile in care imi amintesc fel de fel de lucruri.
Una din acele zile in care incerc sa inteleg.
Una din acele zile in care ascult o melodie la nesfarsit.
O melodie ca asta.

Confessions (Parov Stelar Remix) - Kid Loco

miercuri, 1 aprilie 2009

"in asteptarea timpului".

Ma contrazic mereu, dar acum ma simt mai aproape de adevar.

Si oare timpul chiar le rezolva pe toate?
Sau e doar un pretext pentru a putea lasa lucrurile asa cum sunt? Si o data cu trecerea timpului totul ramane doar o amintire urata si durerea se diminueaza pana dispare...dar amintirea ramane.

Oare timpul chiar poate avea o rezolvare pentru orice?
Poate ca da.
Poate ca prin rabdare, intr-un final totul se va lumina.
Poate ca eu sunt cea care complica lucrurile..sau le vad complicate, cand de fapt sunt destul de simple. Si nici asta nu poate fi o regula...uneori trebuie sa ne lovim de lucruri complicate.
Daca ar fi atat de simplu..ce rost ar mai avea tot? De aceea am incredere in timp...

...desi uneori ma ia prin surprindere.
Uneori ma sperie.
Uneori pare sa intarzie.
Alteori, dimpotriva, pare sa o ia razna.
Uneori ma face sa ma simt slaba, fara nicio putere.
Uneori ma intriga.
Uneori ma invata.
Uneori ma amageste.
Dar stiu ca va veni si acea zi in care sa nu mai vorbesc despre "timp" si sa fie bine..sa ma simt cu adevarat bine si sa-l las in voie si sa nu ma mai agat mereu de el. Timpul nu e vinovat de nimic. El doar isi face treaba linistit. Si totul e de fapt asa cum trebuie sa fie, chiar daca uneori nu e asa cum mi-as dori. Asta nu are legatura cu el, ci cu mine. Si am aflat recent o chestie destul de interesanta:ca nimeni nu face greseli, ci doar traim experiente din care invatam mai mult sau mai putin. Intr-un fel sau altul totul depinde de noi. Si ca mergand intr-un loc iubit candva, un loc ce a ramas neschimbat, poti sa-ti dai seama cat de mult te-ai schimbat tu...

...Si va veni acea zi in care sa ma simt mai puternica, in care sa nu ma mai gandesc la nimic..decat la prezent. Un prezent mult asteptat...Un prezent din viitor.
...Si vara. Sa vina si vara. Sa simt vara cu adevarat. Da, chestia asta am spus-o de multe ori dar nu-mi mai pasa. Vreau sa ma imbat cu parfumul ei si sa simt adierea unei seri calde de vara. Si imi e de-ajuns.
Acum e doar asteptare. Nimic altceva.

Si acum o melodie veche ce am auzit-o in autobuz. Pur si simplu o ador si nu mi-o pot scoate din minte. Enjoy.:)

Bere Gratis - Ce n-a vazut Parisul.mp3 - Bere Gratis

joi, 12 martie 2009

Scrisoare catre liceeni.



Sunt fara cuvinte. Ascultati pana la capat...merita. Tudor Chirila. Vama Veche.

vineri, 6 martie 2009

ascultand linistea.ratacire.

Si simt. Acum simt cu adevarat. Atat de puternic...aproape incandescent. Toate simturile parca o iau razna.
Si ma intreb.
Si e liniste. O liniste ce imi striga in urechi...pierd controlul.
Timpul trece. De ce l-am opri? Nu am mai ajunge nicaieri. Si unde trebuie sa ajungi?
Undeva unde simti ca iti e locul.
Undeva unde ai vrea sa fi.
Undeva unde esti dorit.
Undeva unde poate cineva te cauta...cineva care cauta la fel ca tine. Un cineva pentru tine.
Undeva unde poti fi tu fara sa iti pese de nimic.
Exista un asemenea "undeva"?
Si te intrebi si stii ca nu poti afla decat singur raspunsul...dar sa fie oare asa de simplu?
Dar mergi inainte. Nu ai de ales. Acum alergi in nestire si cauti...
Dar cazi. Si simti durerea. Suferi si usor te cuprinde frica. Indoiala. Teama de necunoscut. Teama de propria persoana. Si incepi sa tremuri si nu stii daca ti-e frig sau e doar frica.
Nesiguranta iti slabeste puterile. E intuneric. Te simti singur. Totul e pustiu. Nimic nu mai are sens. Nu mai intelegi nimic. Esti pierdut.
Ratacit in propria fiinta.
Ratacit in propria minte. Si sufletul iti plange. Ochii iti plang. Ochii se inchid si astepti. Si ti-e frig. Te infiori. Asteptarea e lunga. Si totul depinde doar de tine.
Cauti puterea sa te ridici, desi simti ca e imposibil. Dar o faci. Gasesti speranta. Deschizi ochii. Iti amintesti de acel "undeva".
Vrei sa-l gasesti.
Vrei sa ajungi acolo.
Incepi din nou sa speri.
Ceva s-a schimbat.
Poate esti doar tu.
Poate totul s-a schimbat.
Poate totul e la fel. Si vezi lumina. Simti caldura. Soarele...a aparut in sfarsit.
Si o iei de la capat. Un nou inceput.
...si de ce e cerul albastru? De ce plangi cand suferi? De ce nu poti iubi fara sa suferi? Nu...atunci nu ar mai fi iubire. Si fara iubire nu ar mai fi viata.
Si simti ca totul merita. Pentru ca gasesti "undeva"-ul tau. Si unele intrebari nu mai au rost. Pentru ca accepti totul asa cum e.
Pentru ca vei afla tot ceea ce vrei sa stii...intr-o zi.

luni, 2 martie 2009

fericire, soare, primavara si ghiocei.

Si lucrurile par sa revina la normal...

~e soare in sfarsit si pot sa simt adierea vantului fara sa-mi fie frig.
~incep sa vad totul altfel, doar pentru ca acum totul pare altfel...si e placut.
~uitasem cat de frumos miros ghioceii, dar azi mi-am amintit.
~azi chiar a fost o zi frumoasa.
~telepatie sau poate doar imaginatia mea, dar ceva a fost:">:X.
~profa de istorie a fost mai "blanda" azi cu noi.
~nu mai sunt baaaalti.
~sa zambesti e bine..dar e atat de placut sa te surprinzi zambind;e acolo, pe fata ta si nu stii de unde a aparut..si nici nu mai conteaza..caci esti fericit. si asta da, conteaza.
~am revenit la "eu"-ul meu si ma simt bine asa cum sunt.
~sper doar sa fie la fel de frumos urmatoarele zile. saptamani. poate si luni. pana ma satur de soaree.
~si cu ochii mici, ieri, priveam cerul care era mai senin decat de obicei, pana cand mi-am dat seama...da, chiar e primavara.

joi, 26 februarie 2009

si inca mai sper.

Mi-am promis sa nu mai spun tampenii pe blog (cel putin in postarea asta), nu de alta dar mai citesc si altii si nu vreau sa fiu chiar atat de...aiurea.

Desi e devreme, deja ma gandesc la vacanta.
Si la excursia din martie.
Desi e greu, incep sa inteleg mai multe..sa vad totul cu alti ochi.
Desi sunt trista, inca am sperante.
Desi sunt greu de inteles...uneori apare cineva care risca sa ma descifreze.
Si apreciez enorm efortul, poate din cauza ca in felul asta ma pot si eu intelege.
Desi obisnuiesc sa ma complic, am invatat sa fac o pauza si sa mai privesc o data lucrurile.
Chiar daca nu imi reuseste de fiecare data.
Chiar daca gresesc..fiecare greseala ma ajuta sa invat.
"Sa invatam din greseli."...In cazul meu au fost si greseli care le-am repetat, cu sau fara voie.
Poate nu am fost destul de "silitoare" la acest capitol.

Oare cum ar fi daca am putea citi gandurile oamenilor?
Probabil ca ar fi groaznic. Nu, groaznic putin spus. Desi uneori "poate" ar fi de ajutor sau am intelege mai bine persoana respectiva. Deja imi imaginam cum ar fi in fiecare dimineata in autobuz sa aud atatea voci. Nu, e o idee proasta.
Ideea mi-a venit pur si simplu...zilnic observand fel de fel de chipuri, de fiecare data noi.
De fiecare data exprimand ceva nou. Si uneori incerc sa inteleg(dimineata timpul trece greu si mi-am gasit un fel de.."ocupatie"..nu ca imi place sa ma holbez la oameni, doar ma gandesc).
Intr-o zi am vazut un tata privindu-si fiul care desena ceva pe geamul aburit al autobuzului. Pare stupid si nici eu nu stiu de ce mi-a atras atentia. Dar am intrat in joc incercand sa descifrez ce desena. De fapt isi scria cu mare atentie numele. Tatal sau il privea in tacere pana cand fiul si-a intors privirea fericita asteptand o reactie din partea lui. L-a imbratisat bland si l-a pupat pe frunte zambind...Nu a fost nevoie de cuvinte. Au fost de ajuns cateva gesturi, priviri care au insemnat cat alte zeci de cuvinte la un loc. La inceput mi-am zis ca poate parea a "telenovela" dar mi-a placut sa privesc, fiind obisnuita cu fete obosite, ingrijorate, suparate, plictisite...si de data asta a fost altceva.
De aceea inca mai cred. Inca mai sper. Desi lumea pare sa o ia razna...